Dacă nu ar fi avut Angkor Wat, Cambodgia rămânea probabil pentru eternitate la categoria”și alții”, în ceea ce privește turismul din Asia de Sud-Est. În ultimul timp însă, țara khmerilor se apropie rapid de un număr frumușel de 5 milioane de vizitatori pe an, iar acest lucru nu este doar meritul templelor de piatră din nord. Am făcut aproape 2000 de kilometri prin Cambodgia și pot să spun, cu mâna pe inimă, că, după ce vezi Angkor Wat, ai multe motive să o apuci spre sud către Sihanoukville și Phnom Penh. Nu o să-ți pară deloc rău.
Un scaun sub fund și aer condiționat deasupra capului, tot ce-ți trebuie în viață
După trei zile petrecute în regiunea Siem Reap, următoarea destinație era Sihanoukville, orașul-port de la Golful Thailandei. Dar ca să ajung acolo trebuia să iau un autobuz care să mă ducă pe traseul Siem Reap- Phnom Penh- Sihanoukville, adică pe ocolite, pentru că un drum direct nu există în această țară minunată, dar cu infrastructură modestă (nu e departe de România, dar am zis să nu mai fac comparații). Și s-a dovedit încă o dată că, oriunde pe planetă, dar mai ales în Asia, varianta cea mai ieftină nu este neapărat și cea mai bună. Pentru că mi-am luat un bilet de 17 dolari, la cea mai ieftină companie de transport găsită, m-am trezit dimineața că stau în fața hotelului, se face 7,30 și nu apare nici o mașină (deși ora de pick-up era 6,30), la numărul de telefon de pe bilet nu răspundea nimeni și mă gândeam ce schemă inteligentă făcusem când am ales o economie de 3 dolari, primind în schimb o țeapă de zile mari. Până la urmă s-a ivit de după colț un băiat nervos cu un tuk-tuk, în care erau deja îngrămădiți doi spanioli și un morman de bagaje, mi-a făcut și mie loc în remorcă și, uite așa, am ajuns la o autogară obscură, dintr-un cartier necunoscut. De aici, ne-am urcat într-un autobuz cu aer condiționat, televizor plat și perdeluțe înflorate la geamuri și am plecat spre Phnom Penh. Inutil să mai spun că eu și cei doi spanioli eram singurii străini în acest autocar plin cu localnici care nu știau boabă de engleză, așa că tot drumul ne-am uitat la televizor și am văzut filme cu bătaie cambodgiene și videoclipuri cu cântece de dragoste. Frumos.
Și în Phnom Penh am avut din nou un motiv să mă gândesc cu maximă plăcere la cei 3 dolari economisiți, pentru că nu am ales compania de transport recomandată de Kiri, șoferul de tuk tuk de la Siem Reap, când, în autogară, am constatat că am pierdut legătura pentru Sihanoukville din cauza întârzierii autobuzului, așa că trebuie să mai aștept încă două ore până la următoarea cursă. Dar nu mi-a părut rău pentru că și în autogara asta era un televizor plat și am văzut câteva zeci de videoclipuri cu muzică de dragoste pierdută, în care băieți arătoși cântau pe scenă și fete, la fel de arătoase, plângeau în public. Am lăcrimat și noi, publicul din autogară, unii au fredonat și versurile, până pe la 4 după-amiază când, în sfârșit, a venit autocarul de Sihanoukville.
În total, călătoria a durat 14 ore, dar nu pentru că ar fi șosele proaste, ci pentru că trec numai prin localități (din punctul ăsta de vedere, putem spune că suntem frați cu khmerii), iar șoferii trebuie să respecte restricțiile de viteză. Mai amuzant este însă că la agențiile de turism din Siem Reap îți spuneau că vei ajunge la Sihanoukville în maxim 12, 10 sau chiar 8 ore (!!!), dar timpul este o chestiune atât de relativă în această țară, încât nici nu merită să-ți bați capul cu asta. Să ai un scaun sub fund și aer condiționat deasupra capului, tot ce contează cu adevărat.
Pe un drum de 540 de kilometri, între Siem Reap și Sihanoukville, ai prilejul să vezi și acea parte a Cambodgiei….citește continuarea pe travelzoom.ro
0 Comentarii