Aug 19, 2019, 09:04

1900 km prin Cambodgia (partea 1). Angkor Wat și zgârâie-norii din bambus de pe lacul Tonle Sap

angkor-wat-19-copaci

”Cambodgia nu e Thailanda” îmi răspunde râzând băiatul cu șapca întoarsă din fața barului cu nume predestinat, Utopia, după ce îi spun că nu am auzit în viața mea ca o bere să coste 25 de cenți. Ați pus apă în ea? ”Nu. Atât costă”, după care mă lasă baltă ca să împartă flayere și altor turiști ce se îndreptau spre plaja din Sihanoukville, orașul-port de Golful Thailandei și miezul litoralului cambodgian.

Nu, Cambodgia nu e Thailanda, nu e nici mai presus, dar nici mai prejos de vecinul bogat și celebru de la nord. Este pur și simplu altceva și gata cu comparațiile nepotrivite. După două săptămâni și 1900 kilometri făcuți prin Cambodgia, dintr-o parte în alta a țării și înapoi, pot să-ți spun rapid trei motive clare pentru care merită să vii aici: Angkor Wat (cu Siem Reap cu tot), mâncarea senzațională și prețurile mici. Pe celelalte le vei descoperi singur.

Am spus să nu mai pomenesc de Thailanda, dar iarăși nu pot. Pentru că cea mai ieftină metodă de a ajunge în Cambodgia este să-ți cumperi bilet de avion până în Bangkok, după care să iei un autobuz care să te treacă granița și să te ducă, eventual, la Siem Reap. Sunt cam 400 de kilometri și autobuzul costă în jur de 800 de bahți (22 de dolari). Există mai multe variante de transport, dar am să explic într-un articol separat care este cea mai simplă și cum poți face astfel încât să treci ca prin brânză prin punctul de trecere al frontierei dintre Thailanda și Cambodgia, Aranyaprathet/ Poipet, care continuă să sperie foarte multă lume.

Cambodgia. Angkor Wat
Angkor Wat

Dar să revenim. După o călătorie confortabilă de vreo 8 ore am ajuns pe seară la Siem Ream. În autogară au sărit pe mine șoferii de tuk tuk să-mi ia rucsacul din mână, dar l-am ales pe unul care avea o ofertă de nerefuzat: ”te duc acum gratis la hotel, dacă mă angajezi să merg mâine cu tine la Angkor Wat”. Prețul? ”30 de dolari, mergem la 6-7 temple, stau toată ziua cu tine”. Mai negociem un pic și, în cele din urmă, batem palma pentru 25 de dolari. Trebuia să mai plătesc și permisul de intrare în parcul arheologic pentru o zi, 20 de dolari, deci toată afacerea mă ducea la 45 de dolari. Asta dacă nu voiam cumva să închiriez și un ghid turistic, vorbitor de engleză, care m-ar fi costat și ăla în jur de 20 de dolari.

Evident că șoferul de tuk tuk a fost cel care a ieșit în câștig, pentru că hotelul meu era 100 de metri de autogară, ajungeam și pe jos dacă știam, mai mult, după cum aveam să aflu mai târziu, ar fi acceptat și 20 de dolari pentru călătoria la Angkor Wat. Dar asta deja e cârcoteală fără rost, pentru că tocmai ajunsesem într-unul din cele mai frumoase orașe din Asia, iar a doua zi urma să văd cel mai mare monument religios de pe planetă și fosta capitală a Imperiului Khmer.

O stradă și două piețe fără de care Siem Reap nu ar exista

Peste doua milioane de turiști ajung în fiecare an în Siem Reap- Angkor Wat, cei mai mulți fiind din Japonia, China și Coreea de Sud, iar numărul lor crește cam cu 5-10% pe an. De fapt, s-ar putea spune că templele de la Angkor au plasat Cambodgia pe harta turistică a Asiei de Sud-Est, iar orașul de lângă acestea, Siem Reap, s-a dezvoltat cu unicul scop de a satisface nevoile turistului modern, care ziua își face selfiuri printre ruinele templelor, iar noaptea trebuie să-și cheltuie cumva banii. Așa că intră într-unul din sutele de restaurante, baruri și saloane de masaj, cu wifi gratis, ca să-și poată pune pe Facebook pozele făcute ziua.

Cambodgia. Angkor Wat

Toată viața de zi și de noapte din Siem Reap e concentrată într-un spațiu relativ mic, cu trei mari puncte de reper: Pub Street, Old Market și Night Market. Sunt zeci de mii de oameni care se vântură în același timp între Street Pub și celelalte locuri de distrație din centru, de stai și te întrebi oare unde intră noaptea atâția turiști, dacă sunt camere în hoteluri pentru toată lumea sau mai rămân să doarmă și pe afară. Două milioane de turiști la 140.000 de localnici e o performanță cu care nu știu câte orașe din lumea asta se pot lăuda. Ca tabloul să fie complet trebuie să-i punem la socoteală și pe șoferii de tuk-tuk, care stau ca șoimii pe margine, din metru în metru, și te întreabă dacă nu vrei să te plimbe pe undeva, să-ți vândă niște iarbă bună, să te ducă la niște fete ”boom-boom” sau să-ți facă orice-orice, numai să-i spui ce anume vrei, pentru că el are de toate, e ca duhul din lampa lui Aladin, te freci un pic la buzunar și, hop…citește continuarea pe travelzoom.ro

Citeşte şi

0 Comentarii

Shares