Dec 4, 2016, 10:07

Aventurile culinare şi bahice ale unor români în Portugalia

Podul Vasco da Gama

Subiecţii: Doi români, de 41 şi 47 de ani, care au bătut Portugalia în lung şi-n lat pentru a descoperi gastronomia şi vinurile locale. Pentru a nu fi deturnaţi de la scopurile lor serioase, plimbăreţii au ales o perioadă semi-moartă din punct de vedere turistic, între noiembrie şi decembrie 2014. Ca să fim sinceri până la capăt, trebuie să mai spunem că „subiecţii” s-au îndrăgostit până peste cap de Portugalia şi nutresc acum să se retragă la pensie într-o casă pescărească, mică, poate fi şi dărăpănată, de pe malul Oceanului Atlantic. Cu alte cuvinte, oamenii sunt cât se poate de subiectivi când vine vorba de patria Amaliei Rodrigues.

Puţină istorie viticolă

Dacă nu ştiţi de ce ar trebui să-i îndrăgiţi pe portughezi, vă dăm noi un motiv zdrobitor: oamenii de ştiinţă din această ţară încearcă de ceva vreme, dacă nu o fi reuşit până acum, să recreeze soiuri de viţă de vie, dispărute în secolul XIX, din cauza unei invazii de filoxeră care a distrus plantaţiile din această parte a Europei. Ei bine, treaba interesantă este că vor să facă acest lucru cu ajutorul unor seminţe recuperate dintr-un vas ce s-a scufundat, acum mai bine de 500 de ani, în apropiere de coasta portugheză. Cu alte cuvinte, portughezii nu se mulţumesc doar cu ce produc în zilele noastre cele 47 de regiuni cu viţă de vie, mai vor să scoată pe piaţă şi vinuri de pe vremea lui Vasco da Gama! Cum să nu-i iubeşti pe oamenii ăştia?

Farmecul unui prato do dia

Dar ca să revenim cu picioarele pe pământ, să începem cu…începutul călătoriei noastre, adică cu Lisabona. Nu sunt foarte multe de spus despre cele trei zile petrecute în capitală. Am închiriat un apartament în regim hotelier în cartierul istoric Alfama: duplex, două băi, curat, mobilat ok, inclusiv bucătărie, preţul imbatabil: 20 euro pe noapte. Ca observaţie, cartierul părea la prima vedere cam nesigur, dar nu am avut nici cea mai mica problemă, desi ne-am întors numai pe la 2-3 noaptea.

Alfama este la o distanţă măricică de aeroport, 25-30 de euro cu taxiul, dar este fermecător: străduţe înguste şi întortocheate, multe restaurant mici, de familie. Am petrecut o seară fantastică într-un astfel de restaurant, înghesuiţi într-un fel de holişor, cu muzică fado, atmosferă incredibilă, ne-a retras pe la 3 noaptea.

Alfama este cam departe de centru, dar aproape de râul Tejo. Am găsit  piaţă foarte aproape de apartament, cu preţuri ca în România, inclusiv la băuturi. Din câte am remarcat, la restaurant, adaosul la vin era cam 100% faţă de preţul la raft. Cea mai bună afacere era însă meniul zilei sau prato do dia pentru care am plătit, în medie, cam 5 euro pe zi de persoană. Bugetul pentru mesele de la restaurant îl puteți aprecia raportându-vă la cheltuielile de acasă.

Senzaţia pe care mi-a transmis-o micile localuri în care am intrat era aceea că localnicii sunt extraordinar de amabili, trăiesc o adevărată plăcere să intre în contact cu clienţii, nu o fac doar de dragul câştigului.

Aş da ca exemplu ceea ce ni s-a întâmplat în Porto când, rătăcind pe străzi, am nimerit la prânz într-o cârciumioară căţărată pe un deal, cu vedere la ocean, dar ascunsă de ochii lumii, de ne-au întrebat chelnerii ce căutăm acolo. Am intrat în vorbă cu un singuratic care vorbea engleză şi l-am întrebat ce să mâncăm bun şi ieftin. Ne-a recomandat prato do dia, adică o supă, o tocană din burtă de vită (delicioasă) un pahar de vin, o felie de chec, cafea şi lichior. Când a venit nota, amicul meu a citit 100 euro, se cam albise la faţă… De fapt, totul costa 10 euro, noi am vrut să-i dăm 15 euro, dar chelnerul nu a înţeles din prima că vrem să fim generoşi. Până la urmă a luat banii, dar la scurt timp din bucătărie a ieşit o bătrânică care ne-a adus trei feluri de dulciuri cu trei sticle de vin de Porto şi ne-a pus câte un pahar pentru fiecare fel, după care a început să ne povestească ceva în portugheză, de spuneai că ne ştim din cartier ☺…citeşte continuarea pe travelzoom.ro

0 Comentarii

Shares