Dec 3, 2016, 19:38

„Bali Confidential” (I). Cultul morţilor şi viaţa religioasă dintr-un Paradis Turistic

Templul Ulun Danu Beratan

„Ceremonie religioasă.” Aceasta este prima expresie care-mi vine în minte atunci când mă gândesc la Bali. Sigur, vegetaţia este luxuriantă, plajele minunate,  mâncarea gustoasă şi resorturile confortabile. Totuşi, dacă este ceva care îţi rămâne clar în minte după ce vizitezi insula Bali, acesta nu poate fi decat aplecarea către sacru a locuitorilor săi. Balinezii trăiesc cu gândul la viaţa viitoare şi, prin tot ceea ce fac, se pregătesc pentru „marea trecere”.

Orezărie din Ubud
Orezărie din Ubud

Intr-un ziar local din Bali, citeam că autorităţile sunt îngrijorate de faptul că mulţi dintre locuitorii insulei renunţă să mai cultive orez, ca parinţii şi bunicii lor, şi, mânaţi de nevoile vieţii moderne, îşi vând terenurile dezvoltatorilor imobiliari care construiesc resorturi pentru turişti. Ingrijorarea provenea tocmai din faptul că, o dată cu renunţarea la orez, se pierd şi ritualurile legate de această cultură, cu adevărat venerată în Bali. Articolul chiar sublinia un paradox şi anume acela că, deşi culturile de orez sunt înlocuite cu locuri de cazare pentru turişti, aceştia vor fi tot mai puţin tentaţi să vină în Bali, tocmai din cauza dispariţiei ceremoniilor religioase ale orezului. Temerile autorităţilor balineze păreau exagerate, dar nu fac decât să sublinieze atracţia extraordinară pe care o exercită tradiţiile locale pentru călătorii din toată lumea.

Deşi fac parte dintr-o ţară majoritar musulmană, Indonezia, locuitorii insulei practică hinduismul balinez, o religie care împleteşte hinduismul indian cu unele credinţe străvechi locale. In principiu, balinezii cred că după moarte se reîncarnează într-un alt membru al familiei. De aici şi importanţa deosebită pe care balinezii o acordă familiei şi strămoşilor. Fiecare casă are propriul templu, în care sunt cinstiţi înaintaşii (la fel ca şi fiecare magazin, restaurant, etc)- dimensiunile acestuia depind, evident, de potenţa financiară a familiei sau proprietarului. De asemenea,  în fiecare sat există temple mari pentru cinstirea zeităţilor locale.

Templul Pura Besakih
Templul Pura Besakih

Bali mai este numită şi „Insula Zeilor” şi primul lucru pe care-l veţi remarca pe insulă sunt coşuleţele cu ofrande pe care localnicii le depun pe pământ în faţa casei sau a prăvăliei sau pe micile altare amenajate în copaci. In coşuleţe sunt flori, bomboane, ciocolată, ţigări sau chiar sticle de Coca Cola. Cele aşezate pe pământ sunt ofrande pentru spiritele din pământ care trebuie hrănite pentru a nu face rău oamenilor, iar cele din copaci pentru cinstirea strămoşilor. Nu este de mirare astfel că, pe străzile oraşelor şi satelor din Bali, în fiecare seară, se formează un covor de coşuleţe cu ofrande adunate de peste zi şi care sunt călcate în picioare de trecători, care dispar însă peste noapte, pentru ca ziua următoare ofrandele să reapară în faţa clădirilor.

Tradiţia spune că cea mai bună mâncare din casă trebuie oferită zeilor şi strămoşilor, numai că, în timp, regula s-a diluat, în condiţiile în care nivelul de trai din insulă este totuşi destul de scăzut (un salariu mediu lunar este în jur de 1,2 milioane de rupii indoneziene, aproximativ 100 de dolari).

Ngaben- trecerea într-o nouă viaţă

Una dintre cele mai importante ceremonii religioase din Bali este „Ngaben”, ceremonia de incinerare a morţilor. In primul rând, balinezii pretind că moartea unei rude este un eveniment fericit pentru membrii familiei, deoarece se presupune că persoana decedată trece într-o noua viaţă. Mai mult chiar, tristetea este interzisă cu desăvârşire şi se spune că dacă rudele sunt supărate, mortul este împiedicat să ajungă într-o nouă viaţă. Incinerarea este un moment foarte important în viaţa unei familii şi presupune cheltuieli importante. Oamenii săraci îşi îngroapă mai întâi rudele moarte şi ajung la incinerare doar atunci când strâng suficienţi bani, uneori şi după mai mulţi ani. De cele mai multe ori, se fac incinerări colective, când mai mulţi oameni din sat pun bani la comun pentru a plăti ceremonia. Data este aleasă cu mare grijă de preotul satului (dacă putem să-i spunem aşa), în funcţie de calendarul balinez (care cuprinde 210 zile). Incinerări colective sunt frecvente şi pot fi văzute de turişti în oraşe precum Ubud sau în satele din jur. Membrii familiilor, frumos imbrăcaţi, îşi însoţesc rudele decedate, aflate în sarcoface construite în forma de animale, către locul de incinerare. Trebuie spus ca Ngaben trebuie organizată ireproşabil, pentru că în funcţie de aceasta sufletul mortului primeşte sau nu o altă viaţă…citeşte continuarea pe travelzoom.ro

Citeşte şi

0 Comentarii

Shares