Momentul în care Germania de Est a adoptat marca germană, decizia din 1993 a separării Cehiei de Slovacia, sau chiar crearea monedei euro, au avut nevoie de ani de planificare şi de un imens suport popular, potrivit unei analize Bloomberg. Grecia însă nu beneficază de niciunul dintre aceste avantaje.
„Situaţia în Grecia este mult mai rea pentru că nu este clar că există capacitatea administrativă să treacă rapid la o nouă monedă”, spune profesorul Richard Portes, de la London Business School.
Guvernul elen pretinde însă că nu are niciun gând să iasă din zona Euro, chiar dacă grecii ar vota duminică împotriva pachetului de măsuri de austeritate propus de creditorii internaţionali. Un sondaj al Bloomberg publicat în urmă cu puţin timp, arată că 81% dintre greci vor ca ţară să continue în zona Euro.
Mai mult, premierul Greciei, Alexis Tsipras, a promis vineri seară că va ajunge la un acord cu instituţiile financiare internaţionale în cel mult 48 de ore după referendumul de duminică, indiferent de rezultat.
Mulţi economişti spun însă că un vot NU ar fi foarte dificil pentru viitorul ţării, chiar dacă, pentru o perioadă, ar putea fi benefic ţării. Sistemul bancar elen, total dependet de Banca Centrală Europeană, ar fi primul care s-ar prăbuşi după ce ajutorul financiar european ar fi retras în totalitate. Ar fi momentul care ar duce, potrivit specialiştilor, la trecerea la drahmă, ca ultimă alternativă pentru a menţine economia în viaţă.
Ţările care hotărăsc schimbarea monedei trebuie să răspundă la două mari întrebări: cum vor introduce noile monede şi bancnote şi ce vor face cu împrumuturile şi conturile deja făcute în moneda veche. Din punct de vedere tehnic, Banca Naţională a Greciei ar putea să înceapă să printeze noile banconte.
„O monedă este o carte naţională de vizită, aşa că lucrurile trebuie făcute cu responsabilitate. Întroducerea unei monede noi durează, în mod normal, de la 6 luni la 2 ani”, spune şeful unei comapanii germane care printează bancnote din 1920, citat de Bloomberg.
Euro a fost creat în 1999 şi a existat exclusiv electronic în primii 3 ani. Numai la 1 ianuarie 2002 a fost introdus, şi a circulat alte două luni paralel cu celelalte monede. La fel s-ar întâmpla şi cu drahma.
„Cel mai dificil este să stabileşti o distrubuţie eficientă şi să te asiguri că noua monedă ajunge peste tot”, spune Boris Raguz, şeful Băncii Centrale a Croaţiei, care în 1993 a supravegheat introducerea kuna, noua monedă a ţării, după divizarea Iugoslaviei.
Greciei îi lipseşte însă timpul necesar să adopte drahma. Trecerea va fi rapidă, fără planificare, iar drahma ar avea puţină valoare, din cauza lipsei de încredere în noua monedă. Financial Times suţine însă că guvernul de la Atena se pregăteşte deja să naţionalizeze o parte din depozitele de peste 8.000 de euro. Astfel, autorităţile ar urma să ia cel putin 30% din depozitele mai mari de 8.000 de euro, la fel cum s-a întâmplat în 2013 cu Cipru. Ministrul de Finanţe a negat imediat informaţiile şi a acuza creditorii internaţionali să ceea ce fac cu Grecia se numeşte terorism.
0 Comentarii