Dec 7, 2016, 14:29

Cum arată și ce poţi face în Vama Veche din Sri Lanka

hikaduwa 4

hikaduwa 2“Hippy kkaduwa, nu Hikkaduwa!”, spune Anthony. “Cum adică? Uite aici, scrie pe hartă: HIKKADUWA”, îi arăt moşului harta insulei, uitând pentru o clipă că, de fapt, Anthony ştia foarte bine cum se numesc staţiunile din Sri Lanka, doar de aia o făcea în fiecare zi pe ghidul turistic. “Hippy kkaduwa” nu era altceva decât o glumă făcută de localnici pe seama backpacker-ilor care se adună în micuţa localitate de pe coasta de vest a insulei, undeva la vreo sută de kilometri de capitala ţării, Colombo.

“Nu sunt buni ca turişti. Dorm în camere cu mai multe paturi, plătesc 100 de rupii pe noapte şi beau toată ziua apă plată sau maxim o cola”, se bagă în discuţie şi şoferul lui Anthony, în timp ce moşul îşi continuă atacurile la adresa turiştilor din Hikkaduwa: “Nu au bani să facă nimic. Stau şi cu acelaşi tricou pe ei până ajunge să miroasă urât”. În afară de a organiza excursii, Anthony era şi “managerul” unei terase cu fix 4 mese de pe plaja din Kalutara, la vreo 40 de kilometri de Colombo. Era firesc să nu-i aibă la inimă pe locatarii din Hikkaduwa. Dacă nu cheltuiau bani pe excursii, mese la restaurant, băutură şi taxiuri, atunci localnicii cu ce să se aleagă de pe urma hipioţilor? “Măcar haşiş cumpără?” “Ohoo, asta da!” recunoaşte Anthony.

hikaduwaCa multe dintre lucrurile pe care mi le-a spus povestitorul nostru din Kalutara şi bârfele despre “hipioţii care miros urât şi nu cumpără nimic” s-au dovedit mult exagerate. A doua zi, am făcut un lucru probabil revoltător după gusturile lui Anthony şi, în loc să iau un taxi sau să plătesc un ghid local, m-am urcat în trenul Colombo- Galle. Trenul este aproape gratis în Sri Lanka, biletul la clasa a doua pentru o călătorie de 60 de kilometri între Kalutara şi Hikkaduwa m-a costat 100 de rupii, adică undeva pe la 70 de eurocenţi. Sigur CFR-ul din Sri Lanka nu o fi avut vreun Necolaiciuc local, pentru că trenul arăta aşa cum trebuie să fie trenurile din toată lumea: ieftin şi cu condiţii decente de călătorie. Punctul nu s-a dovedit a fi, pentru că a întârziat 20 de minute la plecare şi vreo 10 la întoarcere. Asta ca să nu uit de unde am venit.

hikaduwa 5

Plaja este miezul tuturor lucrurilor din Hikkaduwa, pentru că imediat ce am coborât din tren au sărit pe mine vreo 7-8 şoferi de tuk-tuk care s-au oferit să mă ducă “to the beach”. “Câţi kilometri sunt până la plajă?”, l-am întrebat pe cel mai insistent dintre hărţuitori. “Trei”. “Atunci merg pe jos”, i-am răspuns şoferului, care m-a lăsat în plata lui Buddha, zicându-şi probabil în gând “alt distrus” şi a fugit în căutarea unor turişti mai pe gustul lui. Staţiunea se întinde pe câţiva kilometri, pe o stradă principală paralelă cu plaja. Între ocean şi stradă sunt aliniate, aproape una lângă alta, case cu oferte de cazare, mici hoteluri, magazine cu suveniruri şi terase. Majoritatea proprietăţilor au intrare atât din stradă, unde sunt camerele de închiriat, cât şi de pe plajă, unde, de regulă, sunt dotate cu terase cu bere şi peşte la grătar.

Hikkaduwa este un loc ideal pentru snorkeling, diving şi surfing. Peştii coloraţi ajung până aproape de mal, îi poţi vedea cum îşi fac loc printre găurile recifului de corali. Şcolile de surfing se întind pe plajă, una lângă alta, costă între 2000 şi 3000 de rupii ora, ca să înveţi să-ţi ţii echilibrul, cu placa de plastic sub picioare, pe valurile Oceanului Indian. “După 4-5 cursuri te descurci. Şi o fată învaţă în 4 ore”, mi-a explicat cu profesor de dat cu placa, sigur pe el că poate scoate surferi din orice vietate cu două picioare, nu numai din ruşi cu capul sec şi nemţi cu picioarele împiedicate.

hikaduwa 4Serviciile oferite în Hikkaduwa nu se opresc însă la surfing şi diving, după cum aveam să constat destul de repede. În timp ce contemplam plaja în căutarea unui loc unde aş putea să beau o bere rece am fost abordat de un localnic.  A doua întrebare după “where are you from?” a fost dacă vreau să fumez ceva “bun”, iar a treia dacă nu vreau un masaj făcut de “fete excepţionale” din Sri Lanka. Cu sufletul greu că trebuie să mai dezamăgesc un singalez am plecat să mă răcoresc pe o terasă. Unde am ajuns desigur însoţit pentru că, probabil,  scria undeva pe şapca mea că nu mă descurc singur, printre sutele de locuri cu crăpelniţă din jurul meu, aşa că după zece paşi a venit un alt localnic care mi-a arătat de unde să beau bere ieftin (zicea el). După ce i-am făcut şi lui cinste cu un “Lion” (350 de rupii), Sunil m-a întrebat direct ce anume caut pentru că putea să-mi ofere următoarele lucruri, exact în această ordine: cazare- 3000 de rupii camera pe zi, cu aer condiţionat şi baie proprie, o excursie la lagună- nu mi-a spus preţul, dar m-a asigurat că-mi face o reducere substanţială, haşiş- patru ţigări cu 2000 de rupii.

hikaduwa 3Când a văzut că nu-mi trebuie nimic din ce are el de vânzare, Sunil s-a mulţumit doar cu conversaţia, mai ales că eram un exemplar de colecţie pentru el: nu mai vorbise niciodată un român. Mi-a spus că m-a citit din prima că nu sunt rus- ce bine!- pentru că altfel nu m-ar fi abordat. Sunil mi-a spus că, din păcate, vin mulţi supuşi de-ai lui Putin în Hikkaduwa şi nu sunt deloc amabili cu localnicii. Oamenii din Sri Lanka- şi asta este cât se poate de adevărat- sunt foarte deschişi cu străinii, dar aşteaptă acelaşi lucru de la turişti. Dacă sunt trataţi cu ostilitate, singalezii răspund cu aceeaşi monedă. Dar despre Sri Lanka, budişti şi singalezi vom vorbi şi cu altă ocazie.

CITEȘTE CONTINUAREA PE TRAVELZOOM.RO

Citeşte şi

0 Comentarii

Shares