Nu o dată mi s-a întâmplat să constat pe propria-mi piele că, atunci când pleci într-o călătorie- lungă sau scurtă, nu contează- socoteala de acasă nu are nici o legătură cu cea din târg. Dar nu în sensul la care vă gândiți, ci că, în realitate, lucrurile au fost mult mai ușoare, mai firești, mai bine organizate, decât citisem eu pe niște site-uri bine intenționate înainte de a pleaca în locul respectiv. Și exemplul pe care vreau să-l tratez în acest articol se referă la, probabil, cel mai gugălit punct de trecere a frontierei din Asia de Sud-Est și anume cel de la Aranyaprathet/Poipet, dintre Thailanda și Cambodgia.
Nu vă mai încarc acum memoria cu articolele alarmiste, citite pe internet, despre ce haos domnește la granița dintre cele două țări (inclusiv MAE al nostru ne avertizează că există ”un grad ridicat de risc datorat disputelor de frontieră, soldate cu ciocniri armate”), despre escrocii și hoții din vamă, falșii polițiști de frontieră cambodgieni care-ți cer taxe de viză suplimentare etc. Pe de altă parte nici nu vreau să demonstrez că cei care trag semnale de alarmă nu au dreptate. Vă spun doar cum mi s-a părut mie și trageți voi concluzia.
De ce e important punctul de frontieră de Aranyaprathet/Poipet?
Pentru că pe aici trece drumul cel mai scurt cu autobuzul dintre Bangkok și Siem Reap (aproximatix 400 de kilometri), drum pe care-l fac anual sute de mii de turiști din toată lumea. Majoritatea își petrec vacanța în Thailanda și trag o fugă până în Siem Reap să vadă templele de piatră de la Angkor Wat. În mod firesc, în zonă s-a dezvoltat și o faună de mici profitori, specifică locurilor ultraturistice din toată lumea, dar partea cea mai frumoasă este că, atât thailandezii pe jumătatea lor (Aranyaprathet), cât și cambogienii pe a lor (Poipet) au luat fauna de gât și au organizat-o militărește, de unul nu mai mișcă acum în front. Iar dacă vrei să vezi cu orice preț haos, atunci nu ai decât să mergi la Gara de Nord, în București. Sigur nu mai găsești așa ceva în Poipet. Ca să ajung însă la concluzia asta, am făcut câteva lucruri, banale zic eu. Iată-le mai jos:
1. Vizele luate din țară. După cum spuneam și cu alte ocazii, dacă te organizezi bine de acasă, poți scăpa de multe bătăi într-o călătorie. În acest caz eu mi-am luat viza de Cambodgia din România, de pe internet. E-visa se cheamă, costă vreo 30 de dolari în total și se poate obține de aici. Am completat formularul, am trimis actele cerute și am plătit cu cardul, iar viza mi-a venit pe mail după două zile. Am dat două printuri. Musai îți trebuie două copii, prima o dai la intrarea în Cambodgia și a doua la ieșire.
Al doilea lucru pe care l-am făcut tot la București a fost…citește continuarea pe travelzoom.ro
0 Comentarii