În goana după bani, cu scuza că e parte a acţiunilor de reducere a evaziunii fiscale, Guvernul Ponta introduce o măsură care, deşi în aparenţă pare bună, este greu de aplicat în momentul de faţă. Impozitarea bacşişului îngreunează activitatea unor operatori economici şi creează nemulţumiri în rândul angajaţilor care trebuie să îşi declare veniturile la fiecare intrare în tură, şi chiar să se lase controlaţi de angajaţii fiscului care descind în unităţi. Acum, se pune întrebarea ce se întâmplă dacă, de exemplu, un ospătar declară că deţine 10 lei şi un prieten îi returnează 100 de lei, bani luaţi cu împrumutul ieri? Sau ce se întâmplă dacă pe parcursul zilei angajatul are nevoie de bani şi îi cere împrumut unui prieten, care îi aduce banii la serviciu? Măsura rămâne o idioţenie pentru că pot exista multe alte situaţii prin care banii din buzunar să difere faţă de ceea ce ai declarat la începutul zilei. O astfel de măsură nu se poate implementa fără un cadru bine stabilit şi fără norme explicite, pentru că altfel ajungem să primim explicaţii bizare chiar de la ministrul Finanţelor. Până atunci, taximetriştii au ieşti în stradă, operatorii din industria turismului se plâng de suprataxare, iar unii patroni au ales o soluţie mai simplă: îşi anunţă clienţii că în unitatea respectivă nu se primeşte bacşiş. Astfel, din fiscalizarea bacşişului, estimată să aducă la bugetul de stat 154 de milioane de lei în 2014, guvernul riscă să nu colecteze mare lucru şi să se demonstreze că nu este decât o altă măsură haotică, la fel cum a fost taxa pe stâlp.
0 Comentarii