Este din nou multă emoție și multă furie prin locurile care au contribuit la câștigarea celor mai importante bătălii din ultimii doi ani – pe Facebook și în stradă. Instrumentele care au dus la pierderea alegerilor de către Ponta în 2014 și la pierderea de către Ponta și de către PSD a puterii în 2015, după Colectiv.
Avem din nou povestea clasică a Răului întruchipat de PSD, opțional și PNL pe ideea PSD-PNL – aceeași mizerie, împotriva căruia luptă poporul și un Salvator. Singura deosebire față de 2014 este că nu Iohannis este Salvatorul, ci ardeleanul de la țară cu nume franțuzesc, Dacian Julien Cioloș.
Paradoxal, PSD și-a făcut-o cu mâna lui, pentru că totul a început luni, când Liviu Dragnea a avut proasta inspirație să îl someze pe Cioloș să vină în plenul parlamentului, pentru a-i cere socoteală pentru guvernarea tehnocrată. Doar că Cioloș a devenit erou și Dragnea personaj și mai negativ decât era. Celebrul deja discurs despre patriotism al lui Cioloș a devenit viral – spre deosebire de Iohannis, Cioloș are în mod evident capacitatea de a genera trafic pentru orice știre care îi poartă numele în titlu – și aproape instantaneu, a apărut haștagul de campanie #GoCiolos. Tocmai apăruseră și picturile murale prin București cu chipul aceluiași Cioloș, și, în zilele următoare, poze cu premierul la discuții cu megastarurile politicii mondiale, la New York. Și mesaje despre cum a rezolvat ridicarea vizelor pentru Canada, exporturile agricole către Egipt etc.
Coincidența a făcut ca tot luni, senatorii să blocheze prin vot urmărirea penală a lui Gabriel Oprea în dosarul de ucidere din culpă. Asta a picat mănușă pe strategia #GoCiolos, pentru că așa cum premierul are capacitatea de a genera simpatie, Oprea are capacitatea de a genera ură la nivel de masă. „Răul” a împrumutat chipul lui și s-a conturat din ce în ce mai clar, culminând în această seară cu scandările anti PSD și anti Dragnea de la protestul din fața Senatului.
O privire de ansamblu asupra întregului tablou arată că sunt prea multe coincidențe pentru a nu fi vorba despre o strategie bine calculată. Dar se ridică întrebarea, de ce #GoCiolos? Cioloș nu va candida la parlamentare. Dar, în mod evident, nici nu are de gând să se întoarcă la Bruxelles, sau să plece la ONU, așa cum își dorea pe la începutul anului. „Mai am multă treabă pe aici”, a scris chiar el pe Facebook, instrument pe care îl folosește intens pentru a-și construi imaginea mesianică de Salvator.
Alegerile se câștigă pe emoție, nu pe programe și cifre. Românii nu ies în stradă pentru că nu au autostrăzi sau pentru că în spitale sunt bacterii. Dar există o categorie de români care ies în stradă și se duc la vot din ură față de actualul sistem politic, față de PSD, față Ponta, faţă de Oprea. Alegerile se câștigă cu Mitul Salvatorului și anul ăsta mitul are fața lui Dacian Cioloș. Arată a fi exact ceea ce își doresc cei care sunt sătui de politicienii clasici – modest, competent, cinstit, plin de bune intenții, băgat în seamă de liderii Planetei, nu se duce la televiziuni să se laude, nu îşi pune poalele în cap.
În mod evident, în spatele #GoCiolos se construieşte un bloc electoral anti-PSD. Energia civică este direcţionată ca în decembrie 2014 prin mobilizarea celor care în mod tradiţional resping partidele clasice dar care ar merge la vot împotriva unui Inamic comun. În 2014 a fost Ponta, acum este întreg PSD. Cioloş nu va candida, deci voturile lui vor merge probabil către USR şi către PNL.
Or, în acest context, Dragnea nu a văzut „the big picture” şi s-a poziţionat foarte păgubos în antiteză cu Cioloş, „Condamnatul” versus „Salvatorul”, fără să se gândească că publicul lui este acelaşi. Poate să scadă dar nu are cum să crească. În schimb, publicul anti-PSD are un mare potenţial de a creşte.
Şi ăsta e doar începutul. Diseară e din nou protest la Universitate şi Cioloş dă interviuri la New York: „Principalul mesaj este că eu cred că România are nevoie de o schimbare în modul de a face politică, că această schimbare nu o poate face un om și că aceasta presupune ca acei oameni care o doresc să se implice. Eu mi-am asumat și m-am implicat încă din noiembrie, asumându-mi acest rol de prim-ministru și am spus atunci că, tocmai pentru a păstra credibilitatea abordării echilibrate a acestui Guvern, nu voi candida la aceste alegeri parlamentare. Asta nu înseamnă că nu mă interesează ce se va întâmpla la aceste alegeri parlamentare și de aceea eu îi încurajez pe toți cei care își doresc o schimbare în România, să o facă. Faptul că sunt deja prezenți pe rețelele de socializare sau în spațiul public, în general, e un lucru bun. Cred că această generație nouă, tânără, care își dorește schimbarea în România, își asumă din ce în ce mai mult această dorință, nu doar în mod pasiv, ci și în mod activ”
QED.
0 Comentarii