Dec 4, 2016, 20:19

Misionar român în Africa. Cum să creştinezi triburi nomade în deşert

maikona 1

În deşertul Chalbi din nordul Kenyei s-a instalat de 16 ani preotul român Eugen Blaj care, împreună cu alţi câţiva preoţi şi voluntari, creştinează triburile nomade Gobra şi Borana.

chalbi map

„Ați vizionat filmul „Misionarul” făcut în Amazonia cred în 1986 sau ’87…e fantastic de frumos… Vă va ajuta să întelegeți ce înseamnă câmp de primă evangelizare…Aici clar că nu avem aceeași realitate geografică, dimpotrivă, este la polul opus…deșert… Într-un album de poze cu triburile din jurul lacului Turkana, album numit The Jade See, am găsit scris: Only the Gabra, the Lords of the Desert, manage to live in the arid and hot expanse of the Chalbi Desert. Here survival is not a game, they most learn to survive the cruel tricks of a hostile Nature: in this daily battle the rare pools of water and the indispensable camels become irreplaceable allies”, a povestit misionarul român pentru BreakingNews24.

„Ca suprafaţă geografică misiunea noastră acoperă peste o sută de km lungime şi lăţime. Este destul de mare şi cu drumuri foarte proaste. Populaţia este în jur de unsprezece mii de locuitori, dintre care aproximativ patru mii sunt creştini catolici botezaţi. Ceilalţi credincioşi sunt ai religiei tradiţionale, musulmane sau a sectei numite ayana. Majoritatea urmează religia tradiţională care nu depăşeşte graniţele etnice întrucât nu este prozelitică. Nu prea târziu vor trebui să decidă pentru una dintre cele două religii, creştină sau musulmană”, povesteşte preotul Eugen Blaj.

Viaţa în deşert nu e uşoară, spune părintele român. Maikona se află într-o zonă aridă, cu vegetaţie puţină, cu perioade lungi de secetă şi foamete. Triburile pe care le are în grijă Misiunea românilor sunt triburi de păstori, marcate de secetă şi foamete.

maikona_6

„Majoritatea au rămas neatinşi de modernizare, industrializare şi chiar de biserică, ducând o viata de nomazi , organizati pe cătune, care, din punct de vedere politic, sunt autonome. Deciziile în comunitaţile lor sunt luate de sfatul batrânilor. Consensul comun este norma oricărei decizii în lucruri importante. Fiind nomazi, sunt foarte ataşaţi de turmele de oi, de capre şi de cirezile de cămile. În fata caselor tradiţionale se pot vedea strungi din crengi de acacia şi movile de pietre în interiorul cărora sunt puşi mieii şi iezii în timpul noptii”, spune Eugen Blaj. Acesta povesteşte că femeile sunt considerate mult inferioare în raport cu bărbaţii, şi că cei din tribul Gobra sunt destul ede greu de convins să îmbrăţişeze creştinismul: „Unele din tradiţiile şi obiceiurile lumii de aici sunt un catalizator pentru implantarea sau creşterea bisericii lui Cristos în aceasta zonă, cum ar fi: indisolubilitatea căsătoriei, unitatea familială, solidaritatea între membrii comunităţii, sentimentul religios profund exprimat în rugăciuni comunitare şi individuale, în sacrificii de animale ca în Vechiul Testament etc. Sunt însa alte obiceiuri care frâneaza implantarea şi creşterea bisericii, întrucât sunt contrare credinţei şi moralei noastre creştine. De exemplu, poligamia, neacceptarea gemenilor, uciderea duşmanilor, raiduri pentru a fura animalele de la etniile vecine etc. Pe lânga acestea mai putem vorbi de lipsa de valori morale sau spirituale, dar şi de lipsa unui de cod de viaţă morală. Morala etnică este o morala de înţelegere, de învoială, întrucât religia traditională nu oferă o listă de reguli revelate, ci simple decizii luate ad hoc de batrânii satului care judecă dupa interesele lor sau ale comunităţii”.

maikona 2

Misiunea din deşert nu se îngrijeşte însă doar de creştinarea nomazilor. Preoţii şi voluntarii au construit în Maikona un dispensar, o şcoală şi acum au început să construiască şi un drum prin deşert pentru a le fi mai uşor băştinaşilor să se deplaseze între cătunele lor.

Citeşte şi

0 Comentarii

Shares