Dec 4, 2016, 10:09

Omul nostru de lângă Iohannis

Adriana Dutulescu

Iohannis n-a scris a doua sa carte ca să mai câștige niște bani, cum a câștigat (mulți) la prima lansare de carte. A scris-o pe asta pentru că nu putea spune altfel anumite lucruri, pe care nu putea să le asume de la pupitrul Administrației Prezidențiale. Ca de exemplu faptul că Victor Ponta a comandat unei televiziuni să îi vâneze părinții în Germania, pentru a găsi amănunte compromițătoare, sau faptul că „Victor Ponta ar face orice pentru Putere”, sau faptul că Victor Ponta este reprezentantul unui sistem profund corupt, sau faptul că acesta era gata „să arunce România în aer doar ca să ajungă Președinte”

Ce spune însă Iohannis doar pe jumătate este că asupra sa a avut loc un asalt al grupurilor de interese care vor să pătrundă la Cotroceni, cu orice preț. „Am fost cel mai sfătuit politician”, scrie Iohannis în carte, povestind cum „binevoitori” îi spuneau cum să facă, ce să facă, pe cine să ia consilier, pe cine nu.

Ce nu spune Iohannis că asaltul are loc și acum. Se dau telefoane, se scriu e-mail-uri, se deplasează personal la Cotroceni personaje care altfel ar fi denumite generic „nimeni în lume”, toate pentru a împinge în față pe unul sau pe altul sau pe mai mulți, ba pentru a fi consilier prezidențial, ba pentru a fi purtător de cuvânt, ba pentru a respinge o numire a cuiva pe un post în Justiție, ba pentru a sugera înființarea unui supra-consiliul de „înțelepți” care să dubleze corpul de consilieri pe care și i-a luat și care nu este pe placul „societății civile”.

Monica Macovei se lamenta de curând într-o adunare la Bruxelles că îi scrie zilnic lui Iohannis ca să îl „învețe” ce să facă în funcția de Președinte și că el o ignoră. Și Macovei nu este singură. Este o întreagă armată de personaje învățate de Băsescu că un Președinte dansează după cum cântă ei.

Este o armată care are nevoie neapărat de un om lângă Iohannis, pentru că Iohannis nu comunică, nu socializează, nu spune ce are de gând să facă și când are de gând să facă. Iohannis este considerat de cei din propriul partid impenetrabil ca o stană de piatră, îl face chiar și pe Blaga cel uns cu toate alifiile să transpire de intimidare când se întâlnesc, și asta îi enervează pe toți.

Nu întâmplător cei care îl atacă sunt printre cei ale căror solicitări au fost refuzate și nu întâmplător, atacurile la adresa lui Iohannis au izbucnit după ce de la Cotroceni a plecat, din motive nelămurite public, Tatiana Niculescu Bran. Și nu întâmplător este asediat Palatul Cotroceni exact pentru postul vacant de purtător de cuvânt. Pentru că purtătorul de cuvânt – inutil în cazul unui Președinte care comunică atât de rar și numai ce vrea el – dincolo de a gestiona o relație cu presa, participă la discuțiile private de la Președinție, are acces la informații, știe cine intră și cine iese pe ușa stanei de piatră.

Nu întâmplător pe măsură ce îi ignoră, din încăpățînare sau din lipsa de încredere pe care a căpătat-o în cea mai mizerabilă campanie electorală din istoria alegerilor, Iohannis rămâne din ce în ce mai singur. Din punct de vedere tactic, Iohannis s-a întors înaintea celui de-al doilea tur al alegerilor, când nu avea de partea lui decât ura poporului față de aroganța PSD.

Doar că un 16 noiembrie este doar o dată la 5 ani. Și până peste 5 ani, stana de piatră riscă să rămână doar o stană de piatră.

Citeşte şi

0 Comentarii

Shares