Judecătorii l-au condamnat pe Alexandru Vișinescu la 20 de ani de închisoare cu executare, după ce procurorii au cerut o condamnare de 25 de ani pentru tratamente neomenoase la adresa deținuților politici din perioada comunistă. Procurorii Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie l-au trimis în judecată pe Alexandru Vişinescu pentru infracţiuni contra umanităţii, în dosarul având ca obiect sesizarea formulată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Procesul lui Alexandru Vişinescu a început în 24 septembrie 2014.
Potrivit rechizitoriului procurorilor, în perioada 1956-1963, Alexandru Vişinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, „a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic”.
În procesul fostului comandant de la penitenciarul Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu, mai mulţi martori au declarat că acesta era de o „barbarie extremă” şi au relatat cele aflate din mărturii directe ale membrii familiilor lor, şi ei deţinuţi ai acestui penitenciar, dar şi din cele ale altor foşti deţinuţi.
Unul dintre aceşti martori, Ionuț Gherasim, citat de Mediafax.ro, le-a arătat judecătorilor că bunicul său, Ilie Lazăr, a fost încarcerat Râmnicu Sărat în perioada 4 martie 1955 – 11 iulie 1959. El a mai spus că a fost primul şef de cabinet a lui Corneliu Coposu şi că îi ştie pe mai mulţi foşti deţinuţi de la acest penitenciar, între care pe Camil Demetrescu şi Ioan Bărbuş.
Gherasim le-a mai spus judecătorilor că l-a cunoscut personal pe Alexandru Vişinescu, în 1990, în urma unui incident petrecut între acesta şi Corneliu Coposu. „În 1990, mă aflam împreună cu Corneliu Coposu şi alte persoane la o întâlnire politică. În drum spre locaţie, era iarnă, erau troiene. Corneliu Coposu a sărit peste troiene şi a traversat în fugă strada către o persoană pe care nu o cunoşteam. L-am auzit, în fuga mea spre cei doi, pe Coposu spunând următoarele: «Dacă vrei să mă chemi ca martor în procesul dumitale, eu voi veni ca martor, dar nu pentru dumneata, şi voi spune că eşti nebun, pentru că doar un nebun putea face ce ai făcut dumneata acolo»”, a relatat el.
0 Comentarii