Aug 7, 2020, 04:03

Stiglitz şi efectele inegalităţii sau ce avem de învăţat de la Singapore şi Mauritius

Singapore

De ce unele ţări sărace au mai mult succes în asigurarea bunăstării pentru cetăţenii proprii, decât multe ţări bogate? De ce în unele părţi ale globului clasa de mijloc prosperă de la un an la altul, în timp ce în alte locuri aceasta a ajuns pe cale de dispariţie? Care este, aşadar, secretul succesului unor state precum Singapore, Australia sau micuţul Mauritius?

Laureatul premiului Nobel pentru Economie şi unul dintre adversarii declaraţi ai „fundamentaliştilor pieţei libere”, Joseph E. Stiglitz, consideră că răspunsurile la aceste întrebări trebuie căutate în modul în care ţările respective luptă sau nu cu inegalitatea socială. Stiglitz face o legătură directă între succesul economic al unei ţări precum Singapore şi faptul că guvernul de aici şi-a făcut o prioritate din echitatea socială şi economică a cetăţenilor, fără însă a cădea în capcana „statului asistenţial”. Ultima carte a economistului american, „Marea Divizare. Societăţile inegale şi ce putem face în privinţa lor” oferă nişte exemple de succes care s-ar putea să nu fie pe placul adepţilor pieţei libere. Asta nu înseamnă că ţările avansate, care în ultima perioadă asistă neputincioase la dispariţia fizică a clasei de mijloc şi accentuarea prăpastiei dintre cei foarte bogaţi şi cei foarte săraci, nu ar avea ce învăţa.

Lecţii din Singapore*

Joseph Stiglitz remarcă faptul că, în ultimii 40 de ani, ţările cu cel mai rapid ritm de creştere au fost cele din Asia de Est, care au atins niveluri de dezvoltare inimaginabile în urmă cu jumătate de secol. Pe lângă rata mare a economisirii, un rol hotărâtor l-a avut „nivelul înalt al egalităţii şi, mai ales, investiţiile în educaţie, care au lărgit mult şansele de reuşită în viaţă”.

Iar unul dintre cele mai bune exemple este Singapore, un oraş-stat cu 5,3 milioane de locuitori, care şi-a obţinut independenţa în 1963. Puţini i-ar fi dat vreo şansă acestei ţări la momentul obţinerii independenţei, când un sfert din forţa de muncă era în şomaj sau insuficient utilizată, iar venitul pe cap de locuitor, ajustat cu inflaţia, era mai puţin de o zecime din cât este astăzi. Acum Singapore este un exemplu de succes: produsul intern brut a crescut, din 1980 încoace, de 5,5 ori mai repede decât în Statele Unite, 90% din locuitori sunt proprietari de locuinţe (faţă de 65% în SUA), speranţa de viaţă este de 82 de ani (faţă de 78 de ani în SUA), iar scorurile obţinute de elevi în cadrul testărilor la matematică, ştiinţe şi citire sunt cu mult peste media ţărilor bogate care fac parte din Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.

Stiglitz identifică patru factori care au ajutat Singapore să obţină aceste succese...citeşte continuarea pe travelzoom.ro

Citeşte şi

0 Comentarii

Shares